O întrebare frecventă : pentru a avea o casă sigură, este necesar un lemn deosebit pentru structură ? Răspunsul « şi da şi nu » este fără îndoială ambiguu şi sunt necesare lămuriri.

             Un lemn bun pentru structură la casele din lemn  este un lemn recoltat din zona de duramen a trunchiului, deci nici din zona de coajă unde lemnul tânăr (alburn) este neconsolidat , nici din zona inimii unde lemnul are deformaţii mari în timp.

             Zonă geografică de recoltare a lemnului este bine să fie din judeţele în care verile sunt scurte deci perioada vegetativă redusă.

            Vorbim numai de lemn de răşinoase (brad şi molid) atât deoarece este un lemn predominant în pădurile noastre cât şi datorită faptului că raportul calitate/preţ este foarte bun.

            Principiul caselor din lemn cu pereţi stratificaţi este cel al dispersiei eforturilor, preluarea sarcinii se face prin elementele zvelte şi aproximativ de aceeaşi secţiune (montanţi, traverse, grinzi), dispuse uniform şi încărcate omogen.

            Calitatea lemnului rezultă şi din rezistenţele mecanice intrinseci dar problemele reale ridicate din lemn sunt în alt domeniu : lemnul recoltat din zone preponderent călduroase este torsionat, fibra lui este încâlcită, după uscare deformaţiile iniţiale se acutizează, elementele nu sunt rectilinii şi rezemările element-pe-element devin discutabile.

            Chiar dacă rezistenţa ansamblului caselor din lemn nu are de suferit în mod periculos, finisajul se deformează şi apar crăpături cu efect de panică pentru locatari. O structură din lemn îşi găseşte o altă poziţie de echilibru decât cea gândită iniţial de proiectant, ansamblul nu se prăbuşeşte dar repoziţionarea poate deveni periculoasă la sarcini extraordinare : cutremure, vânturi puternice, tasări neuniforme.

            Cu privire la calitatea lemnului de structură există o norma europeană armonizată, EN 14081-1, care dă îndrumări clare cu privire la sortarea şi folosirea lemnului în elemente de rezistenţă la case.  Utilizarea (şi acceptarea) lemnului în structură se poate face fie prin metoda vizuală , fie prin încercări în laboratoare (conform normei EN 519), ultimul tip de verificare nefiind obligatoriu şi este utilizat numai în cazuri evident litigioase.

            Lemnul de răşinoase se poate folosi în structură la casele din lemn dacă se încadrează în clasa peste C 18 iar pentru elementele foarte solicitate la încovoiere (grinzi de planşeu cu deschideri mari, acoperişuri) se recomandă cel puţin clasa C 22. Lemnul din clasa C 30 este recomandat la ferme grinzi cu zăbrele la acoperiş şi lemn lamelar lipit.

            Norma europeană este asimilată şi în România (SR EN 14081) iar dacă vom compara cu mult mai cunoscutul STAS 857-83 în vigoare şi el, pentru categoriile de solicitări I şi II se recomandă lemn de răşinoase din clasele de calitate A şi B – lemnul nostru este de calitate bună şi se încadrează în general în jurul clasei C 18 iar printr-o selecţie normală, corespunde şi cu clasă C 22 şi C 30.

            SC LITARH a verificat calitatea lemnului standard folosit la structura caselor din lemn şi acesta se încadrează în limitele amintite, ca urmare capătă acreditarea să certifice   « CE » lemnul folosit pentru export.

            Problema nodurilor este artificial exagerată, nu se pune problema numărului de noduri pe unitatea de suprafaţă ci dimensiunea lor. Dacă ne referim la clasa medie C 18 – C 22, diametrul admis al nodului la lăţimea “l” a piesei de maximum 100 mm trebuie să nu depăşească ½ l , la lăţimi între 100 si 150 mm să nu depăşească 50 mm iar la l peste 150 mm diametrul nodului să nu depăşească 80 mm. Dacă notăm cu “e” grosimea piesei/dulapului diametrul nodului nu trebuie să depăşească 2/3e.

            Desigur, nodurile nu trebuie să fie căzătoare, muchiile să fie ferme, crăpăturile să nu fie penetrante de la o faţă la alta – lucruri normale pentru orice “lemnar” care se respectă.